Page 26 - geografie-viii-b
P. 26
UNITATEA 2
CARPAȚII MERIDIONALI
l Ce înțelegi DESCOPERĂ DESCOPERĂ DESCOPERĂ
prin noțiunile de „Cercetarea reliefului din zona culmilor înalte ne-a condus totodată la cerce-
„nod orografic” tarea formelor glaciare. Asupra glaciației din Carpații Meridionali nu mai poate
şi „culoar tectonic”. REAMINTEȘTE-ȚI exista nici un dubiu. În unele regiuni ea a fost mult mai extinsă decât s-a bănuit
l Formele reliefului glaciar. şi decât am arătat noi înşine mai înainte. În Retezat, Parâng şi Făgăraş au exis-
l Diferența între tat ghețari alpini veritabili de prim ordin. Amprenta pe care glaciația a lăsat-o
noțiunile de „pas” în morfologie în acest episod recent al evoluției reliefului este bine întipărită
şi „trecătoare”. în toate masivele cu înălțimi de peste 2.000 m.”
(Emmanuel de Martonne, Lucrări geografice despre România, 1924)
Carpații Meridionali se desfășoară între următoarele limite: Depresiunea Colinară a Transilvaniei (N),
Subcarpații Curburii, Subcarpații Getici, Podișul Mehedinți (S), Valea Prahovei (E)
și Culoarul Timiș-Cerna-Bistra (V)-Valea Streiului-Valea Mureșului-Culoarul Orăștiei (NV).
Știai că? Caracteristicile generale ale reliefului:
l Denumirea fiecărei grupe din l constituie cel mai înalt și masiv sector din Carpații Românești;
Carpații Meridionali este dată de
numele muntelui cu cea mai mare l alcătuire petrografică: predominant șisturi cristaline cu intruziuni
altitudine. granitice, la care se adaugă, insular, o cuvertură de calcare și conglomerate;
l Carpații Meridionali sunt l au cele mai multe vârfuri de peste 2.000 m altitudine din Carpații
traversați de trei drumuri turistice Românești, chiar 11 vârfuri ce depășesc 2.500 m, ca urmare a înălțării în
de mare altitudine: Transfăgărăşan,
Transalpina, Transbucegi. bloc, care i-a afectat la începutul perioadei cuaternare;
l Transalpina, cea mai înaltă l acest sector carpatic a cunoscut cea mai mare extindere a glaciați-
şosea din România, are o istorie unii cuaternare, deci, prezintă un bogat relief glaciar;
milenară, construcția ei datând
din vremea dacilor şi fiind legată l au un grad de fragmentare redus, prezentând puține depresiuni
de trecerea legiunilor romane spre (Loviștei, Petroșani, Hațeg), puține pasuri și trecători joase (Turnu-Roșu,
Sarmizegetusa. Cozia, Lainici, Merișor, Poarta Orientală, Poarta de Fier a Transilvaniei), un
culoar tectonic (Rucăr-Bran) și o singură vale transversală (Valea Oltului),
Dicționar care formează Defileul Turnu-Roșu – Cozia.
Defileu – vale îngustă şi alungită
creată prin acțiunea de eroziune exer- Carpații Meridionali sunt împărțiți în patru grupe transversale:
citată de o apă curgătoare. 1. Grupa Bucegi – între Valea Prahovei (E) și Valea Dâmboviței (V);
Șisturi cristaline – roci metamor- 2. Grupa Făgăraș – între Valea Dâmboviței (E) și Valea Oltului (V);
fice dure care au luat naştere prin
transformarea rocilor sedimentare 3. Grupa Parâng – între Valea Oltului (E), Valea Jiului și Valea Streiu-
sau magmatice, în condiții de tempe- lui (V) și Valea Mureșului – Culoarul Orăștiei (NV);
raturi şi presiuni ridicate, în interio- 4. Grupa Retezat-Godeanu – între Valea Jiului (E), Culoarul Timiș-
rul scoarței terestre. Cerna (V), Valea Bistrei și Valea Streiului (N).
Conglomerate – roci sedimentare
formate prin cimentarea naturală a
pietrişurilor.
Valea glaciară Bâlea, Munții Făgăraş Munții Făgăraş – vedere dinspre Vf. Capra
24 RELIEFUL ROMÂNIEI
